Cum am descoperit poetul

 

În timpul examenului de admitere la facultate, m-a găzduit un unchi, văr cu bunica mea dinspre tată. Venea rar pe la noi, dar mi-a oferit posibilitatea să-mi petrec o săptămână cu Diana, fiica lui cu doi ani mai mică decât mine.

În ziua în care am susţinut proba scrisă la analiză matematică, bucuroasă că am făcut o lucrare foarte bună, m-am grăbit să-i dau vestea unchiului meu. L-am găsit singur în cameră. Aranja nişte coli cu poezii.

Eram surprinsă. Ştiam că unchiul meu, înainte de a se pensiona, fusese inginer.

Observând nedumerirea mea, m-a întrebat dacă citesc poezii. I-am răspuns că, atunci când am timp, când vreau să mă odihnesc, citesc.

Mi-a întins câteva foi. M-am aşezat şi am citit. Apoi, am luat altele, şi altele...

Unchiul Dimitrie m-a întrebat care poezie care îmi place cel mai mult. Răspunsul a fost prompt: Brazii.

Am petrecut mai bine de o oră citind şi comentând. Am aflat atunci că unchiul meu alegea poezii pentru volumul care urma să apară, în scurt timp, la Editura Dacia. Mi-a mai spus că este membru al Uniunii Scriitorilor.

Mi se părea că descopăr un alt om. Unchiul Dimitrie avea în ochi o lumină pe care atunci o descopeream. Vocea lui blândă şi domoală, puţin răguşită, mă încânta când îmi povestea despre Săcel, comuna noastră natală.

Volumul a apărut în 1973, când eu nu mai eram în Cluj.

După 32 de ani, tot într-o zi de iulie, mă aflam în Săcel pentru o comemorare.

La biblioteca din căminul cultural, o mână de oameni: rude apropiate. Am evocat personalitatea unui important fiu al comunei: poetul Dimitrie Danciu. Au vorbit: fiul poetului, Horia Danciu, inginerul Ştefan Moţ, învăţătorul pensionar Dumitru Grad, tatăl meu, profesorul Teodor Grad, văr cu noi, primarul comunei şi preotul. Verii mei, Horia Danciu şi Ştefan Moţ au adus din Cluj pachete cu volume de literatură beletristică pe care le-au donat bibliotecii comunale. Atunci, biblioteca a primit numele Dimitrie Danciu.

Am intervenit în discuţia care s-a desfăşurat pe marginea evenimentului şi am povestit cum l-am descoperit pe poetul Dimitrie Danciu, cum am ajuns, poate şi datorită lui, să scriu poezii. Şi, pentru că am spus că poezia Brazii m-a marcat, cei prezenţi m-au rugat să o citesc. Au citit apoi şi ceilalţi veri ai mei poeziile care au completat cele spuse de noi despre unchiul Dimitrie Danciu.

Textul a apărut în revista Dor de Dor în anul 2006